Rochia alba,translucida,iti descopera trupul sub insistentele privirii mele. Ai intrat in mare. Esti o umbra de vioara pe apusul rotund. Ti-a disparut rochia, in curand vei disparea si tu si fumul din trabuc…vreau sa te mai apuc. Las totul in urma si alerg inspre tine.
Ma asteptai, simt asta in privirea si-n palmele tale moi,si suntem goi…
Buze ca tine nimeni n-are: sarate,dulci dar si amare.
Ne-a luat valul Sirena mea pe amandoi. Cine mai face amor in mare? Azi ne incalzeste raza lunii si dragostea ce ne-o purtam caci am uitat sa-ti spun faptura, tu cat de draga-mi esti!
Cuvintele mari sunt de prisos, un ‘te iubesc’ nu-si are rostul. Tu simti, la fel si eu ceea ce glasul nu poate sa-ti spuna. Si vine ploaia. Valurile ne-aduc la mal. Nedezlipiti ne afundam printre scoici si nisipuri. Azi ti-am pescuit dragostea iar tu m-ai prins in navodul amintirilor din care stiu ca nu am sa mai scap vreodata.
Ramanem noi, ramanem goi , pe plaja marii albastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu