Perdele de salcami

Perdele de salcami
nu-ti lasa lumina sa treaca
Imi umbresc crengile inima
si ploaia-mi pierde sentimentele
Imi spala norii fericirea
iar vantul ma duce cu gandul departe.

Te-ai ascuns printre perdele de salcami,
Stai pitita la umbra unuia oarecare,
in picioarele goale, si-mi plangi.

Ma doare cand privesc in ochii tai pentru ca tu nu plangi lacrimi, tu plangi sentimente... si le pierzi....

Tornada sunt eu.

Nu pot sa dorm. Incerc, serios..dar nu mi-e somn. N-am nici pofta sa ma intind in pat daca nu pot sa vorbesc cu tine. Te urasc pentru ce imi faci: pentru ca ma faci sa inebunesc dupa tine sau din cauza ta, inca nu-mi dau seama dar simt ca o sa ma lamuresc curand. Te urasc pentru ca ma faci sa vorbesc mult (exagerat de mult). Nu inteleg, cand a ajuns sa-mi depinda buna dispozitie de tine?!?

Si de ce? Si cum? Si acum?

  Am in mine un amalgam de ganduri si simtiri ce se impleticesc si pun stapanire pe mintea mea. Ai face bine sa imi pleci din gand pentru o clipa, sa-mi lasi si mie un minut de respiro. Lasa-ma sa dorm , macar atat daca sa te uit nu-mi ingadui.

Asa esti tu.

Un vanticel ce da nastere unei tornade. Da, ai ghicit! Tornada sunt eu.

Ce-ar fi sa... ?

Sa stam cu ochii atintiti la cer
Sa-mi spui:
"Tot ce vezi, vreau sa-ti ofer"
Sa-mi spui ca langa mine iti va fi bine
Ca vei fi acolo atat la rau cat si la bine.

Mi-as dori sa fii un bibelou
Sa te pot tine in vitrina
Sa te privesc la nesfarsit
In noptile cu luna plina.

Sa-mi stergi lacrimile cand sunt suparata
Sa-mi spui ca pentru tine nu mai exista alta fata.
As vrea sa te tin strans in brate
Sa simt cum inima iti bate atat de tare cand ma ai aproape.

Mi-as dori sa ma uit zi de zi in ochii tai
Sa ma pierd in abisul lor caprui de o mie de ori.
Sa adorm langa tine iar cand ne trezim dimineata,
Sa-mi spui:
"Iubito, tu pentru mine esti viata"

Simtiri bipolare

Ne place sa fim iubiti de cine credem noi ca merita sa ne iubeasca.

 Cine credem noi ca ar fi mai mult decat fericiti sa ne aiba, nu ne pretuiesc. 

Cei care ne pretuiesc , nu conteaza.

Un ultim tango

Viata e o munca sisifica
Oricat si-n orice fel traiesti
Te invarti intr-un cerc inchis in lanturi grele
Dandu-i colectionarei de suflete ultima ta suflare.

Te zbati din greu sa-ntori clepsidra
Sa ti in loc limbile ceasului ce se invart in deriva.
Te lupti cu toata forta din ale tale brate
Sa tragi de carma colosului Titanic
In speranta ca ciocnirea cu ice-bergul vei putea evita.

N-ai incotro.
Lasi valurile sa te poarte pe dedesuptul dresului miresei noptii
Iar luna iti e calauza.

Il al noptii intuneric, in al saptelea ceas
In cartea mortilor se adauga un nume
Regina sfarsitului coboara cortina,
Aplauze nu se aud la final.

Moartea zambeste si-ti face cu ochiul invitandu-te la un ultim tango.

Iubesc,iubesc,iubesc...

Iubesc oamenii cu ochi blonzi si par albastru,
Iubesc cerul brazdat de valuri si marea plina de stele,
Iubesc negrul si tot albul din el.

Iubesc tot golul din ce-i plin si toata ura din iubire.
Iubesc sa iubesc si sa urasc
Insa urasc sa ma iubesc pe mine.

Iubesc tot ce in lume nu-i sortit pieririi
Intr-un cuvant iubesc nimicul.
Dar eu iubesc,iubesc,iubesc...
Si-as mai iubi o viata,
Cu dragoste in suflet
Traiesti de doua ori.

Wasted chance to real love

-Are you in love ?
-No.I will never love again.
-How can you know that?
-Because life it has given us one chance to real love and I already wasted mine.

Spuma marii.

O fi de vina spuma marii si vantul care arunca in noi cu nisip…sau simpla ta prezenta ma face sa fiu fericit?

Rochia alba,translucida,iti descopera trupul sub insistentele privirii mele. Ai intrat in mare. Esti o umbra de vioara pe apusul rotund. Ti-a disparut rochia, in curand vei disparea si tu si fumul din trabuc…vreau sa te mai apuc. Las totul in urma si alerg inspre tine.

Ma asteptai, simt asta in privirea si-n palmele tale moi,si suntem goi…

Buze ca tine nimeni n-are: sarate,dulci dar si amare.

Ne-a luat valul Sirena mea pe amandoi. Cine mai face amor in mare? Azi ne incalzeste raza lunii si dragostea ce ne-o purtam caci am uitat sa-ti spun faptura, tu cat de draga-mi esti!

Cuvintele mari sunt de prisos, un ‘te iubesc’ nu-si are rostul. Tu simti, la fel si eu ceea ce glasul nu poate sa-ti spuna. Si vine ploaia. Valurile ne-aduc la mal. Nedezlipiti ne afundam printre scoici si nisipuri. Azi ti-am pescuit dragostea iar tu m-ai prins in navodul amintirilor din care stiu ca nu am sa mai scap vreodata.

Ramanem noi, ramanem goi , pe plaja marii albastre.

Andrei.

Nu stiu de unde sa incep cu povestea acestui nume. Sunt atatea lucruri de zis si de nezis despre el totodata. Am sa pastrez pentru mine o parte iar cealalta jumatate am sa v-o impartasesc voua, cititorilor.

Andrei.

Andrei e un baiat cum rar iti este dat sa intalnesti. Cand esti trist sau demoralizat este genul de persoana pe care vrei s-o pui pe rana. Are un zambet adolescentin, strengaresc, acel soi rar de zambet care smulge simpatia celorlalti pe nesimtite. El nu spune multe insa in mintea lui se petrece un fenomen asemanator universului: se extinde in infinit.

Nu trebuie sa-mi spuna nimic, stiu deja ce gandeste. Am invatat sa-i inteleg vorbele nespuse, cuvintele nescrise, sa-i inteleg modul de-a fi, de-a gandi, de-a privi lucrurile… E un visator, la fel ca mine. Visam cum ar fi sa fie daca… daca…

Si uita asa ne apuca dimineata. Noptile pierdute lasa linii cenusii sub ochii nostri si totusi nimic nu mai conteaza atunci cand punem fiecare capul pe perna, fiecare in patul lui, in camera lui, in orasul lui, adormind cu zambete pe fata (poate) .

Inchei scurta descriere pe care am facut-o si spun ca ar fi de prisos sa-l descriu fizic, e un frumos din cap pana-n picioare, fizic… spiritual… un ideal.

Dar spune-mi anonimule… Andrei al tau cum este?

Nu stii nimic depre mine iar faptul ca te-am iubit, ramane un fapt.

- Lady Luck